ISTORIE si ARHIVÃ

Porumbelul, in concordantã cu literatura de specialitate belgiana, a fost domesticit si folosit drept mesager inca din vremea faraonilor, cand era utilizat pentru transmiterea rapida a mesajelor pe papirus, pe timp de pace sau razboi. Apreciat si de catre grecii antici si romani mai tarziu, porumbelul carier a cunoscut o ameliorare continua in cadrul rasei, fiind selectat in permanenta spre a aduce beneficii, in special in domeniul militar. Recent, a fost utilizat drept ustensila strategica in transmiterea de mesaje secrete de-alungul celor doua razboaie mondiale, salvand vieti si teritorii prin abilitatile sale orientative. Cativa dintre acesti 'gladiatori' ai aerului au fost imortalizati in muzee vestite ale lumii, fiind vizitati si admirati de milioane de oameni de pe intreg globul pamantesc. De cateva decenii si pana in prezent, aceasta specie a fost tot mai reprodusa, antrenata si ameliorata de catre crescatorii de elita, dand nastere unui sport captivant, in care crescatorul isi exercita abilitatile de antrenor spre a obtine rezultate remarcabile cu ajutorul lotului de porumbei. Acest sport, care in Belgia are o importanta egala cu fotbalul, se numeste COLUMBOFILIE.

Primul Razboi Mondial si cel mai respectat porumbel-erou din lume, "Cher Ami"

Cu siguranta cel mai faimos si apreciat porumbel din lume, declarat erou in Primul Razboi Mondial, onorat cu medalii din partea Frantei si a Statelor Unite, introdus in literatura de specialitate si in proza internationala si cunoscut de toata lumea prin aparitii in diverse carti, ziare, reviste si emisiuni radio, a fost porumbelul mesager "Cher Ami" (in Franceza, "Drag prieten"), care a salvat vietile a 200 de soldati si a contribuit la castigarea razboiului. El a zburat peste bariera Germana unde a fost ciuruit de gloante. Osul pieptului i-a fost pur si simplu gaurit, aripa atinsa si piciorul purtand tubul cu mesaj zdrobit de proiectile, acesta din urma ramanand suspendat doar in tendoane.Porumbelul ranit si-a revenit din picaj si a trecut peste germani, ducand mesajul la 25 de mile departare într-un interval de 25 de minute, salvand astfel cei 200 de soldati americani izolati de nemti si dand coordonatele exacte pentru bombardarea acestora.

Ajuns in baza, a picat pe pamant, plin de sange, cu oasele sfaramate si fãra un ochi. Soldatilor li s-a facut mila de biata pasare si au decis sa transmita povestea sa in toata lumea. Deoarece piciorul nu i-a mai putut fi remediat de catre medici, cei salvati i-au sculptat un picior de lemn spre a-i veni in ajutor salvatorului lor. La terminarea razboiului, a primit medalia "Croix de Guerre" (in Franceza, "Crucea Razboiului") din partea guvernului Frantei si medalia de onoare argintata "Distinguished Service Cross" (in Engleza, "Crucea pt. Serviciu de Excelenta"), oferita postmortem, din partea Statelor Unite ale Americii, prin generalul John J. Pershing. Datorita insuficientelor generate de rani, porumbelul a murit pe data de 13 Iunie 1919, la mai putin de un an dupa reusita. In amintirea sa, americanii, francezii precum si alte popoare sarbatoresc anual "Ziua Porumbeilor", pe data de 13 Iunie. In prezent, pasarea-erou se afla impaiata, in Muzeul National de Istorie Americana, Institutia Smithsonian, Washington D.C., U.S.A., alaturi de medalii si de tubul in care a transportat mesajul SOS pe data de 4 Octombrie, 1918.

 

"Beachcomber"

De obicei, soldatii lansau porumbeii din avion, dupa ce ii introduceau in pungi de hartie, spre a le favoriza o portiune de picaj liber, evitandu-se astfel coliziunea cu motorul avionului. Dupa o scurta perioada, pasarile se eliberau, se orientau si luau directia spre baza.

La nivelul solului, pasarile erau transportate in custi mobile si eliberate in masa, printre ele aflandu-se doar cateva dotate cu tuburi mesagere. Aceasta masura inducea vanatorii inamici in eroare, ei neputand sti exact in care sa traga.

Dintre marile celebritati, printesele Angliei, Elizabeth si Margaret Rose, au indragit si pretuit aceste pasari.

(cele doua printese, impreuna cu Maiorul Crispin, USA).

Existã colectii, arhive, descendenti ai pasarilor regale si expozitii de razboi (Collection of Dan&Pat Humphries - War Pigeon Exhibition), amenajate in cinstea acestor pasari memoriale.

Vã multumesc pt lecturã si vã invit pe viitor pe site-ul meu, unde veti gãsi si alte articole legate de columbofilie si porumbei, in general.

Cu stimã, Mocanu Mircea